Traducere şi adaptare: Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea
Sursa: http://theenemiesofgod.weebly.com
Cred că multă lume a observat cum cultura populară a ultimilor ani deodată pare să conţină foarte multe imagini cu tentă ocultă/satanică. Acest trend se observă cu precădere în videoclipurile muzicale unde multe producţii îi lasă adesea privitorului un sentiment nu tocmai confortabil şi greu de înlăturat. Cea mai bună cale de a descifra astfel de imagini este să le vezi exact aşa cum sunt: satanice. Prin urmare, cea mai bună cale de a găsi o explicaţie este să abordăm o interpretare creştină sau biblică ca antidot natural împotriva satanismului (…)
Când am văzut pentru prima dată acest videoclip (n. Naughty Boy – La La La) l-am descoperit ca fiind deranjant şi confuz şi după un moment de gândire am reuşit să propun o interpretare generală care dă sens întâmplărilor ciudate…
Aşadar, despre ce este acest videoclip? Un lucru important de menţionat este că mesajul final al acestui cântec este simplul ritm “la la la”. Aceasta este linia melodică care se fixează în mintea privitorului, chiar dacă restul melodiei nu are niciun sens, la început. Pentru mine, atât cântecul cât şi videoclipul vorbesc despre un singur lucru: venirea lui antihrist.
Personajul principal al clipului este băieţelul simpatic care fuge de acasă, care apoi îşi uneşte forţele cu nişte străini misterioşi şi care sfârşeşte fiind dus la un templu satanic subteran. Băieţelul decepţionat, la o cercetare mai atentă, nu este în realitate copilul inocent, care am vrea să fie. Este fiul diavolului! Recunosc… este ciudat să afirmi un asemenea lucru, dar voi explica cum am ajuns la această concluzie.
Scena întâi – Camera
Clipul începe cu intrarea într-o cameră numerotată 1111. Simbolic, numărul 1111 este folosit pentru a reprezenta o trecere spirituală, o oportunitate pentru schimbare şi comunicare cu spiritele. (Ori de câte ori vezi numărul 111 sau 1111, este semnul unei oportunităţi de aur. Ambele numere arată că o “uşă” s-a deschis, iar intenţiile şi scopurile tale se vor manifesta extrem de repede. Sursa)
Această cameră poate aşadar să reprezinte un domeniu spiritual, domeniul Diavolului. Ȋn interior descoperim un bărbat cu aliură de gangster, învăluit în întuneric şi umbre. De observat cum acesta este prezentat ca un om rău, nervos şi poate puţin alcoolic. El merge apoi să-l vadă pe băieţel – care trăieşte în această lume spirituală – şi ţipă la el, gesticulând cu ceasul său de aur, aparent spunându-i că e timpul să plece. Copilul priveşte în jos, spre lumea fizică şi vede un bărbat cu aspect de şaman, care ţine legat un câine.
Când se ţipă la copil, acesta răspunde cu ceea ce reprezintă tema videoclipului: cântecul “La La La”, în timp ce îşi pune degetele în urechi. Această temă hipnotică reprezintă un fel de vrajă satanică, o modalitate de a-i introduce pe oameni pe căile diavolului (de observat că această “vrajă” nu are niciun efect asupra primului bărbat, dar are efect asupra tuturor celorlalţi pe care băiatul îi încearcă). El fuge apoi respectuos în stradă, prin uşa camerei cu numărul 1111, şi ia câinele de la şamanul care între timp dispare. De notat că toată această scenă se desfăşoară noaptea, simbolizând intenţia rea. Acest parcurs al băiatului din lumea spirituală în tărâmul fizic simbolic arată eliberarea fiului diavolului în lume pentru a-i face voia – naşterea lui Antihrist!
De observat că primul lucru pe care îl face băiatul este să achiziţioneze câinele ca un fel de „lucru familiar” (considerat în mod tradiţional ca un accesoriu demonic ce trebuie avut). Ȋn Biblie, câinii, aproape întotdeauna au reprezentat răul, pierzania, natura moartă şi în general situaţiile caracteristice unei vieţi fără Dumnezeu. Sursa)
Ȋn timp ce băiatul aleargă să-şi îndeplinească misiunea, de remarcat cum omul diabolic aruncă cu ouă dintr-un cuib la picioarele acestuia. Ȋn mod simbolic, cuiburile cu ouă în ele reprezintă siguranţa şi speranţa – ambele distruse complet de apariţia lui antihrist.
Scena a doua – Colectarea „celor familiari”
Băiatul nu este o victima în acest film. La o privire mai atentă, el este cel care ia deciziile şi îi conduce pe alţii acolo unde vrea. Ajuns în stradă el merge direct într-o sală de gimnastică, unde îl cheamă de partea sa pe un bărbat ciudat. La început bărbatul se opune, insinuând că ar vrea să urmărească câteva doamne făcând un dans aerobic. Acest bărbat este reprezentativ pentru omul desfrânat, omul stăpânit de patimi, interesat de căile rele ale lumii. Acest bărbat nu se uită la femei frumoase, decăderea lor spirituală observându-se în machiajul ce se prelinge pe faţă, dar şi în furia pe care o manifestă atunci când omul nu le mai acordă atenţie.
Dar să revenim la refrenul „la la la”. Să observăm că, la început băiatul nu-i captează atenţia bărbatului, nu prezintă interes pentru acesta. Dar, folosind „cuvintele magice” – la la la (această temă infecţioasă şi hipnotică a melodiei) – bărbatul schimbă radioul pe „frecvenţa” lumii spirituale, fiind imediat hipnotizat, pregătit să renunţe la femei şi să-l urmeze pe băiat.
Pe stradă, băiatul foloseşte câteva monede din argint (să ne amintim de Iuda şi de argintul devenit simbol al trădării şi al pactului cu diavolul) pentru a cumpăra o inimă însângerată, pe care o va pune în haina bărbatului. Interesant este faptul că, acesta din urmă nu pare a fi încântat de idee, dar acceptă sarcina continuăndu-şi drumul alături de băiat. Un simbol al sacrificiilor satanice sângeroase, care predomină în ocultism. Pentru a fi cu diavolul, trebuie să faci vărsare de sânge şi să porţi povara vinovăţiei (o vină menită să împiedice o eventuală reîntoarcere către Dumnezeu, din cauza ruşinii).
Următoarea achiziţie a băiatului este un personaj înfiorător, mascat, ce dansează în trafic – simbol al vieţii moderne ce se afundă în anonimat – la rândul său hipnotizat de cuvintele „la la la”. Acest personaj misterios este captat imediat, fiind pregătit să-i urmeze diavolului.
Ȋn Satanism există două categorii de oameni dispuşi să-l urmeze pe diavol: cei care păcătuiesc şi îmbrăţişează răul şi cei care îşi ţin urechile şi ochii închise în faţa Adevărului.
Scena a treia – Templul
Băiatul îşi conduce însoţitorii prin sălbăticie spre un templu. Diavolul nu poate lucra în lume fără un ajutor din partea omului.
Peisajul este unul prăfuit şi decăzut, sugerând că diavolul locuieşte la periferia lumii (ceea ce şi face). Din nou, un citat biblic ne arată că terenul sărat pe care îl traversează cei patru, simbolizează absenţa lui Dumnezeu, un loc al pierzaniei: Ieremia 17, 6 (Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.)
Ajunşi la templu, câinele este legat afară, pentru că băiatul trebuie să lase în urmă ajutorul său pământesc, spiritual şi să-şi continuie drumul de unul singur. El este pe cale să se maturizeze şi să-şi împlinească misiunea pe pământ.
Ceea ce face băiatul, ghidând pe cei doi străini şi pe câinele misterios spre un templu subteran, este un act închinat unei statui a lui Bafomet. (n. Baphomet – nume apărut în sec. al XIV-lea în stenogramele proceselor templierilor, care va fi asociat în sec. al XIX-lea, în ocultism, cu imaginea unei „capre sălbatice”, conform Wikipedia). După ce renunţă la ucenicii săi, totul devine clar: are nevoie să comunice cu diavolul prin acelaşi limbaj hipnotizant: „la la la”. Scena în care băiatul îngenunchează în faţa statuii întăreşte ideea că acesta ştie ce face, iar cuvintele „la la la” sunt dovada că au reprezentat de la început un mijloc demonic de comunicare.
Un ultim cadru ne arată că templul subteran se află sub o piramidă, o aluzie făţişă la ocultism/păgânism.
Concluzie
Principalul scop al acestui videoclip este sa-l deruteze pe privitor. La început pare că trebuie să-l susţinem pe băieţelul cel simpatic şi să trăim alături de el situaţia ciudată în care se află. Cu toate acestea e clar că el e de fapt un personaj care face spectacol. El îi conduce pe cei doi ciudaţi către un altar satanic, spre nicăieri; el este cel care foloseşte acea vrajă hipnotică şi îi adună pe alţii prin prezenţa sa.
Ȋn esenţă acest videoclip este asemenea filmului „The Omen”, unde fiul diavolului îşi foloseşte înfăţişarea inocentă de copil pentru a câştiga încrederea adulţilor, care mai apoi să-l ajute în încercarea sa de a elibera planul satanic. Deci, atenţie!
O scurtă precizare în legătură cu versurile
Versurile întăresc ideea de a fi luat de diavol, împotriva cuiva, fiind încântat de acel irezistibil refren „la la la”:
Hush, don't speak
When you spit your venom, keep it shut I hate it
When you hiss and preach
About your new messiah 'cause your theories catch fire
(n. Ȋn traducere liberă: Taci, nu vorbi / Când îţi scuipi veninul, păstrează-l, îl urăsc / Când fluieri/şuieri şi predici / Despre noul Mesia, pentru că teoriile tale iau foc)
La început solistul încearcă să reziste minciunilor diavolului şi „noului său mesia”. El recunoaşte că aceste cuvinte sunt venin şi ar vrea să le oprească.
I can't find those silver linings
I don't mean to judge
But when you read your speech, it's tiring
Enough is enough
(n. Ȋn traducere liberă: Eu nu pot găsi aceste garnituri (!) de argint / Nu vreau să judec / Dar când îţi citeşti discursul, este obositor / Destul, e de ajuns)
Se vorbeşte despre „lipsa garniturilor (!) de argint” – lipsa speranţei. El spune că poate întrezări ceva în minciunile răului sau îşi pierde nădejdea în promisiunile lui Dumnezeu.
I'm covering my ears like a kid
When your words mean nothing, I go la la la
I'm turning off the volume when you speak
Cause if my heart can't stop it, I find a way to block it
I go
La la, la la la...
La la, la la la...
I find a way to block it
I go
La la, la la la...
La la, la la la...
(n. Ȋn traducere liberă: Ȋmi acopăr urechile asemenea unui copil, / Cănd cuvintele tale nu înseamnă nimic, spun/ zic la la la / Ȋnchid volumul când tu vorbeşti / Pentru că, dacă inima mea nu îl opreşte, voi găsi o cale să îl blochez
Spun/ Zic / La la la ... / La la la ... / Voi găsi o cale să îl blochez
Spun/ Zic / La la la ... / La la la ...)
Se descrie apoi ca fiind un copil, o fiinţă nevinovată, orbită de maşinăriile lumii spirituale, care nu vrea să mai asculte cuvintele lui Satan. Cu toate acestea, recunoaşte că „inima nu îl poate opri”, însemnând că, chiar dacă se gândeşte să respingă minciunile iniţiale, acestea pătrund încet încet în sufletul său, care este controlat forţat prin acea vrajă hipnotică a diavolului.
Yes our love is running out of time
I won't count the hours, rather be a coward
When our worlds collide
I'm gonna drown you out before I lose my mind
(n. Ȋn traducere liberă: Da, dragostea noastră este în criză de timp / Nu voi număra orele, aş fi mai degrabă un laş / Când lumile noastre se ciocnesc / Te voi îneca, înainte să-mi pierd mintea)
Această parte este mai criptică... Presupunând că încă vorbeşte cu diavolul, explicaţia pe care o putem da este că el deja, într-un fel sau altul a acceptat „dragostea” diavolului şi că este presat în acţiunea sa, chiar dacă nu are tăria să se angajeze pe deplin, având temeri cu privire la sfârşitul zilelor, când „lumile noastre se vor ciocni”.
_________________________________
Un punct de vedere personal
Recunosc că la început linia melodică mi s-a părut interesantă. Chiar mi-a plăcut. Totul s-a schimbat în momentul vizionării clipului. Ceva ciudat se derula sub privirea mea. Atunci am realizat că de fapt tema acestui videoclip şi mesajul pe care încearcă să-l transmită sunt anticreştine, chiar oculte. Chiar dacă promovarea acestei melodii a fost şi este una intensă (melodia Naughty Boy – La La La se menţine destul de bine în clasamente) am evitat de fiecare dată să o mai ascult. Mai mult, am căutat să descifrez tema şi mesajul ei, astfel descoperind articolul pe care l-am tradus mai sus.
În ultima vreme am observat că este un obicei în a prezenta cultura ocultă ca pe ceva normal. În industria muzicală se practică pe scară largă: Violenţă, mult sânge şi chiar ritualuri satanice (vezi Ke$ha – Die Young). Ceea ce mă surprinde este că nimeni nu ia măsuri de prevenire şi nu interzice difuzarea acestor clipuri.
Şi este de multe ori inevitabil să-i fereşti pe copii de aceste imagini, care le imprimă în subconştient un disconfort. Nu pot decât să sper că părinţii de azi (sau măcar cei cu o educaţie creştină) îşi vor ocroti copiii la apariţia unor astfel de ciudăţenii şi vor încerca să le explice de ce nu este bine să le urmărească. Copiii sunt foarte receptivi de la o anumită vârstă şi pot înţelege (numai dacă le explicăm) ce este bun şi ce este mai puţin bun.
Deci, atenţie!
Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea
